27 mai 2012

Lumea mea?..unde-i?


...Tot timpul mi-a fost frica de momentul in care persoanele dragi, dupa o cearta sau o disputa mai incinsa, imi vor "scoate ochii" pentru ajutorul acordat si vor renunta sa mi-l mai acorde pe cel inceput. ..Bunicul meu imi spunea mereu inainte sa plece dintre noi ca, daca poti sa ajuti, sa o faci mereu indiferent de situatie, deoarece nu stii cand vei primi ajutorul inapoi inzecit!

...Ajung de multe ori in ipostaza in care stau si ma gandesc ce vreau de la viata si, nu reusesc sa-mi raspund la aceasta intrebare. ...Mereu am in cap ca trebuie sa reusesc cat mai mult pe plan profesional si sa produc cat mai multi bani, sa-mi fie bine. ...ceea ce nu stiu eu, este ca nu sunt de ajuns doar banii ca sa fiu fericit. ....mai am nevoie si de acea persoana de sex feminin care sa aiba grija de mine, sa ma iubeasca si sa ma faca sa simt ca mai am un motiv in plus pentru care sa lupt in viata aceasta lipsita de oportunitati. ...parca simt ca o doresc acum alaturi de mine pe fata erotică, pasională...

Chiar nu stiu ce vreau de la viata....stiu doar ca vreau sa traiesc cat mai mult si sa experimentez cat mai multe lucruri, sa invat lucruri noi....Nu stiu ce ma impiedica acum sa fac asta...poate faptul ca trec printr-o perioada destul de aglomerata, in care stiti si voi cum este atunci cand problemele vin parca "in sir indian" si te rogi de ele sa te mai lase in pace....important este sa nu ma dau batut si sa incerc sa le rezolv in ordinea prioritatilor. ...Ce este trist, e faptul ca m-am saturat de societatea asta romaneasca in care traiesc... gasesc in fiecare zi cate ceva care sa ma dezamageasca si care sa ma faca sa-mi spun in gand: "de ce nu m-am nascut in alta tara?". O sa spuneti ca de obicei ca nu sunt nationalist! ...si aveti dreptate, nu sunt. ....doar ca iubesc o parte din oamenii de aici, pentru ca ei ma fac sa simt ca traiesc, ei imi dau voie sa-i numesc prieteni.

Sunt sigur ca o trec peste toate aceste lucruri si poate ca pana la 30 de ani cand imi doresc sa am o familie si multi copii, sa-mi descopar drumul pe care vreau sa-l urmez in lumea mea...pana atunci,raman acelasi golan pozitiv plin de viata, pe care il doresti :)) ..ca si prieten (de ce tot timpul va ganditi numai la prostii, aaa?) :D


13 aprilie 2012

Paște fericit!


Dupa cum bine stiti cu totii, astazi este vinerea mare... De dimineata m-am trezit deruland amintirile copilariei din aceeasi perioada a anilor trecuti... Mi-am adus aminte cu placere de vremea cand tineam tot postul Pastelui impreuna cu toata familia si, ultimele doua zile erau cele mai grele...era ca si cum participam la o competitie in care 1000 de oameni luptau pentru titlu, iar eu eram pe cale sa ma dau batut, pentru ca nu mai rezistam sa nu gust din bucatele pregatite de mama. Vinerea era ziua cand ea pregatea bunatatile pentru masa de Paste, iar eu impreuna cu sora mea "ne satisfaceam" poftele doar cu mirosul cozonacilor proaspat scosi din cuptor.

...Ce vremuri frumoase erau pe atunci... parca eram mai inocent si, nu eram asa atras de anturajele din ziua de astazi, cand pot spune cu stupoare ca sunt un golan si nu mai tin post nici macar in zilele de miercuri si vineri . Tare frumos mai era cand mergeam cu familia sa luam lumina in noaptea de Inviere, iar apoi veneam acasa si stateam cu totii la masa...cand asteptam cu nerabdare sa ajung odata, sa ma pot infrupta din bucatele mamei...

O sa-mi lipseasca foarte mult familia in aceasta perioada... cel mai mult mi-e dor de ei, apoi de sarmalutele mamei...cred ca sunt cele mai bune sarmale pe care le-am mancat vreodata..nu stiu, parca au har...simt ca mama pune pasiune atunci cand le gateste si de asta au gustul acela deosebit.

E greu sa petreci sarbatorile singur, fara cei dragi...mi-ar fi placut sa fiu alaturi si de nepotelul meu David, sa petrecem impreuna prima lui sarbatoare de Paste...chiar mi-e greu...le duc dorul, si inca foarte tare.

...Pe aceasta cale, vreau sa va urez un Paste fericit alaturi de cei dragi, multa sanatate, prosperitate si caldura sufleteasca!

7 aprilie 2012

Cheia succesului pierdut...


A trecut o luna si cateva zile de cand nu m-am mai atins de aceasta "coala virtuala de hartie"...nu stiu de ce, pentru ca iubesc sa scriu, iubesc sa ma regasesc aici, iubesc sa-mi impart gandurile, ideile si sentimentele cu voi, cei care indurati mereu cateva minute sa cititi prostiile pe care le aberez.
Nu s-a intamplat nimic nou cu mine, inafara de faptul ca am un nou job, mai oportun si plin de provocari noi. ..In viata personala, sufar de o singuratate crunta si de o lipsa acuta de prieteni care sa-mi fie aproape. Mi-am dorit intotdeauna sa reusesc pe plan profesional, traind cu ideea ca asta conteaza cel mai mult in viata si, nu sa ai si o viata personala pe langa. Iata ca m-am inselat si, nu am reusit nici pe plan profesional...inca mai caut acea stralucire, acel zvac care sa ma arunce pe podiumul reusitelor.

Voi ce va doriti de la viata?...

2 martie 2012

Cazut in propria-mi prapastie...


Mi-e dor de o evadare...As impacheta acum tot si as porni pe un drum necunoscut nici macar de mine... as vrea doar sa stau pe un sezlong, sa privesc marea si sa ascult muzica de pian, stand cu un pahar de vin in mana.
...Inca de cand am inceput procesul de maturizare, ma gandesc non-stop doar la cariera...cariera si iar cariera...de ce? pentru ca imi doresc sa ajung ceva prin munca cinstita... dar parca mi s-a luat, nu-mi mai doresc nimic deosebit, pentru ca ma simt monoton. Aseara, prietena mea pe care o iubesc din tot sufletul meu, dar cu care nu sunt compatibil din cauza firii mele dificile, mi-a spus ca sunt o fire schimbatoare, care nu-si gaseste locul in propria viata. ...si cred ca are foarte mare dreptate. Nu stiu ce vreau nici macar de la mine, apoi de la viata.
...Sunt un om fara suflet, care nu stie altceva decat sa raneasca oamenii, pentru a-i fi lui bine. M-am pozitionat mereu pe primul loc, fara a-mi pasa prea mult de cei din jurul meu. Cu ce folos imi doresc sa fiu un exemplu pentru copiii mei, cand eu nici macar nu pot intretine o relatie?...si imi doresc sa am o familie. De fapt, ce fata/femeie ar sta langa un monstru ca mine? ...un monstru care nu se iubeste decat pe el insusi...care nu se gandeste decat sa-i fie lui bine. ...Am vrut sa fac prea multe-n viata intr-un timp relativ scurt si, nu am facut nimic bun. Sunt constient ca fara familie, prieteni si oamenii care au investit in mine nu as fi reusit micile succese pe care le-am avut pana acum. Dar ce succese am avut pana acum? ...nici unele.
...Nu am stiut niciodata sa fiu recunoscator indeajuns oamenilor care mi-au intins o mana de ajutor. De ce?...pentru ca sunt egoist...am propriul ego care ma striga doar pe mine. Sunt o fire slaba...degeaba sustin ca sunt o fire puternica, cand de fapt adevarul este invers. ...ma simt ca si cum as fi intr-un film cu benzi desenate, in care nu-mi gasesc drumul in viata pentru ca nu muncesc cu mine insumi. ...Am asteptari marete de la mine, dar nu fac nimic ca sa le hranesc! ...
...Tind sa cred ca dorindu-mi aceasta evadare, nu vreau decat sa fug de lucrurile rele pe care le-am facut pana acum, pentru ca nu am puterea necesara sa mi le asum. ...si da, cred ca asta e adevarul. ...dar totusi iubesc atat de mult sa traiesc... ador sa-mi fac prieteni noi cu fiecare zi ce trece...dar degeaba, daca nu stiu sa-i pastrez alaturi...
...Am asteptat intotdeauna sa fiu impins de la spate, ignorand faptul ca pot veni si eu cu initiativa de a face un lucru de unul singur, fara a cere ajutor...ajutor care avea sa-mi usureze munca.
...In fiecare zi imi spun ca "Astazi este o noua zi, in care pot indrepta totul si in care pot lua totul de la capat!"...dar nu am puterea necesara... imi place doar sa admir ce fac altii prin munca lor...inventivitatea pe care o arata si care le aduce satisfactii financiare si motivationale... mereu suspin si spun de ce nu m-am nascut si eu intr-o familie instarita care sa-mi asigure un trai luxos... imi place sa astept sa mi se ofere totul, fara sa depun prea mult efort.

...Sunt slab! ...si la propriu si la figurat. ...

14 februarie 2012

I (doesn't) love Valentine's Day!



......Stiu, stiu ca nu am mai scris de mult timp, dar nu am avut inspiratie sau chef, sa fiu sincer. Ce am facut in toata aceasta perioada?...Multe lucruri. Pe unele dintre ele nici macar nu mi le mai aduc aminte, pentru ca s-au consumat repede. Am cunoscut oameni noi, pe care mi i-am facut si prieteni, am fost sa-mi petrec sarbatorile de iarna acasa, cu familia, am renuntat la prietenia unuia din prietenii cei mai buni pentru ca a gresit fata de mine si, tot asa...
Nu vreau sa va vorbesc despre ce am facut in perioada asta, din contra astazi vreau sa dezbat un subiect legat de "copia" asta de sarbatoare, luata de la americani.
Voi credeti in Valentine's Day? ...Sau sarbatoriti aceasta zi? ...De ce majoritatea romanilor sarbatoresc si cred mai mult in aceasta, decat in cea nationala, numita Dragobete. Vad in jurul meu multa forfota in perioada acestei zile, iar cand vine data de 24 februarie, liniste si pace. De ce trebuie oare doar sa copiem de la altii si sa mediatizam tocmai ce nu trebuie?
Tind sa cred ca daca iubesti, sarbatoresti cu persoana iubita ori de cate ori se iveste o ocazie, fara a fi nevoie de o astfel de "sarbatoare" pentru a face acest lucru. Prietenii imi reproseaza uneori ca sunt o fire aroganta si ca imi place sa critic. ....Si da, asa este!...asta sunt eu. Atat timp cat traiesc intr-o tara libera si am dreptul la opinii/pareri, o sa continui sa fac asta. Nu sunteti obligati sa ma credeti, sau sa faceti cum zic eu. ...suntem diferiti si, actionam fiecare cum dorim.
Ati vrea sa ma intrebati de ce nu cred in aceasta "sarbatoare" si de ce nu am sarbatorit-o niciodata? ...Pentru ca pana acum ceva timp eram nationalist si, doream sa promovez alaturi de conationalii mei, sarbatorile traditionale si lucrurile cu care ar trebui sa ne mandrim ca le detine tara aceasta! ...Dar cu ce folos, cand Guvernul se schimba de pe o zi pe alta si, fiecare nu stie cum sa fure mai mult? ...Stiu, ca peste tot este la fel, dar nu asa exagerat ca la noi! Toti guvernantii si conducatorii de tari fura, dar nu asa "nesatuli" si pe fata, ca noi. Ei spre deosebire de noi, o fac cu perdea si sunt cu mult mai civilizati ca noi. ...Da, da , la ei kilometrul de deszapezire e intre 2000 si 2500 euro, nu intre 4500 si 6000 euro ca la noi :))).
... Iubesc sa locuiesc in tara asta, dar sunt dezgustat de faptul ca toata lumea care se invarte in jurul tau, nu doreste altceva decat sa-si vada interesul si sa-i fie lui bine. ...Pana si prietenul Gigi Becali (care apropo, felicitari pentru initiativa din Vrancea) a recunoscut ca a facut asta pentru imagine! :))) ...De ce cand facem un gest frumos trebuie sa-l mediatizam in majoritatea cazurilor? ...Pentru ca tinem la imaginea noastra de vedeta/persoana publica sau ca majoritatea dintre noi isi doresc sa ajunga sa detina un astfel de statut. ...Ba, de ce sa mint, dar si mie mi-ar place sa fiu o persoana publica! ...dar nu pentru a-mi etala brandurile, ca sa vada lumea cat de bine ma imbrac, ci pentru faptul ca imi doresc sa lucrez in televiziune, in cadrul unui show de divertisment, deoarece vreau sa consum benefic, aceasta pofta de caterinca pe care o am zilnic.

Sunt al naibii de rautacios si nu-mi place decat sa judec! ...Nu, nu-mi place sa judec, imi place sa vad ca oamenii in jurul carora ma invart doresc sa-si dezvolte potentialul pe care il detin si, ca vor mai mult de la ei insasi. Da dragilor, vreau sa nu fiti plafonati si sa va lasati influentati de media mai mult decat trebuie, ca totul in tara asta e pe bani...pana si reportajele.

..."Sarbatori fericite!" indragostitilor care cred in prostia asta :)

29 decembrie 2011

Viaţă= ???


Cum definiti voi viaţa? ...sau Ce intelegeti prin acest cuvant?

...Mie imi este greu sa-l definesc, sau poate ca atunci cand pronunt viaţă, imi vin in minte prea multe lucruri/ganduri/idei legate de familia lexicala a acestui cuvant. As traduce viaţa ca o înlănțuire de momente trecute si ganduri/planuri viitoare...De fapt, as putea cuprinde aici toate timpurile, de la trecut pana la viitor. Ceea ce noi nu realizam, sau ceea ce eu nu realizez, este faptul ca viaţă este ceea ce trăim in prezent.
...Pentru mine prezentul înseamnă carieră, familie, prieteni, dragoste si impliniri. As mai adauga aici si dorintele, dar acestea fac parte indirect din prezent si, direct din viitor. ...Stiu, cu totii avem dorinte...toti ne dorim câte ceva de la viață. Ce e mai grav, e faptul ca atunci cand noi ne dorim ceva de la viata, altii care stau pe paturile de spital sau care sunt in invaliditate, isi doresc insusi viata. ...isi doresc sa trăiască, asta e dorința lor cea mai mare. Noi, care avem de toate, ne rezumam doar la chestii materiale sau la lucruri care ne ajuta sa "fim cineva". ...Vedem la cei din jurul nostru si ne dorim si noi sa avem ce au ei. Da, dar nu facem nimic ca sa avem acele lucruri. ..Dar si când facem un efort si, reusim sa avem acele lucruri, ne gandim doar la noi, nemaipăsându-ne de cei care sufera cu adevarat. ...............Cam câți copii credeți voi ca nu au primit un cadou de sarbatori? ...Sau câți copii credeți voi ca nu stiu ce inseamna de fapt sa primești un cadou? ...Multi, dar noi nu facem nimic...Nici eu care scriu acest post si care conștientizez acest lucru, nu fac nimic. Eu ma gandesc prea mult de ce ăla conduce un Porsche, si eu un Logan? ...De ce ăla are o pizdă bună lângă el, si eu nu am?... când de fapt eu nu am nevoie de nici unul din lucrurile astea. Mi-a dat Dumnezeu un lucru de care ar trebui sa fim cu totii mândri... mi-a dat sansa sa ma bucur de viata. ...mi-a dat sansa sa traiesc.
Ma intristez de fiecare data cand vad pe strada persoane cu handicap si ii aud pe cei din jurul meu zicand "Asa le-a fost scris!..Asta le este soarta!" ... atunci gândește-te tu cel care afirmi lucrul acesta, cum te-ai simti daca Doamne fereste ai fi in locul lor?

Stiti ce nu stiu eu de fapt sa fac?...sa ma bucur de viaţă. De multe ori simt ca trece timpul pe langa mine, irosindu-l. Imi doresc prea multe de la viaţa asta si, stiu ca e nedrept sa cer uneori, pentru ca altii, poate primesc mai putin decat mine si ar merita mai mult. ...Nu m-as fi dus sa duc un sac de jucării unor copii orfani, sa le aduc si lor un zambet pe buze, acum in preajma sarbatorilor... Nu am timp! Sunt prea ocupat cu dorintele.

......Imi doresc ca acea sansa la viata de care vorbeam mai sus, sa o consum alaturi de o persoana draga, care sa nu alerge doar dupa Porsche si dupa baieti cu D&G, ci care sa se simta comfortabil si intr-o masina modesta. ...Si imi mai doresc prieteni adevarati. ...Şi atât.

24 decembrie 2011

Craciunule, unde esti?


Craciunule unde esti? ...Te caut inca de la inceputul lunii, dar nu dau de tine. Ori te-ai ascuns, ori ai imbatranit si nu mai poti face fata provocarilor... Cu fiecare an care trece, tu nu mai esti acelasi si incepi sa te schimbi in rau, pentru ca:

...Mi-e dor de clipele in care stateam cu familia la masa si savuram cu caldura mancarea delicioasa care prevestea Nasterea Domnului.
...Mi-e dor de interviul pe care il luam bradului de craciun, unde raspunsurile lui erau colorat luminate.
...Mi-e dor de spiritul Craciunului care se așternea frumos in casa.
...Mi-e dor de prietenii dragi care ma faceau sa simt ca alaturi de ei, sarbatoarea e mai frumoasa.
...Mi-e dor de acei colindatori adevarati, care cantau altceva inafara de "Dom' dom sa-nălțăm!", si care acum vand tranditia pentru putinii bani pe care ii castiga zicand la misto colinda.
...Mi-e dor sa cred in Mos Craciun si, sa astept cu nerabdare sa vina dimineata pentru a cauta sub brad cadoul mult visat.
...Mi-e dor de zapada... si de bataia cu bulgari pe care o aveam programata in prima zi de Craciun, alaturi de vecini.

...Nu mai e ce-a fost si, asta se vede cu ochiul liber. Acum, facem lucrurile doar ca sa nu zica cei din jurul nostru ca nu respectam traditia. Nu mai traim sarbatoarea asa cum o faceam in anii trecuti, cand stateam in sanul familiei si ne imbatam cu mirosul de cozonac, adormindu-ne colinda.

13 decembrie 2011

Prostul de mine...sau prostul din mine?


Am sunat-o de dimineata. Mi-a raspuns cu lacrimi in ochi si pe un ton suspinat... Imi spune ca plange de 3 ore incontinuu pentru ca m-a visat intr-o ipostaza, defavorabila ei... Imi da de inteles ca nu poate trece peste "greseala" pe care am facut-o si ca vrea sa o terminam...O inteleg foarte bine ca isi doreste un baiat/barbat care sa fie doar pentru ea pe tot parcursul relatiei si, ca merita sa fie facuta fericita de cineva care stie sa o pretuiasca cu adevarat. Eu de ce nu am putut sa fac asta?...Pentru ca sunt, ca majoritatea masculilor din lumea asta, un golan. ...Stiu, e trist ca zic asta, dar mai trist era daca nu eram sincer si traiam intr-o minciuna continua. Destinul ne-a aratat ca, din pacate, nu suntem facuti unul pentru celalalt. Am fost compatibili doar pe plan sexual... prin simplul fapt ca suntem doua caractere diferite si in acelasi timp si puternice, soarta ne-a facut sa avem pareri diferite si sa ne dorim de la viata altceva decat avea celalalt in perspectiva.
...Ea isi doreste alaturi, o persoana care sa fie doar pentru ea din toate punctele de vedere...care sa traiasca doar pentru ea si sa-i fie mereu aproape....sa o iubeasca neincetat si sa nu aiba nevoie de a gasi la alta, ceva ce-i poate oferi si ea.
...Eu imi doresc alaturi, o persoana puternica, cu un caracter ambitios, care sa ma "concureze" pe plan profesional si de la care sa invat multe lucruri. Imi doresc o femeie matura (nu neaparat ca si varsta, cat mai mult mental) care sa ma stimuleze in tot ceea ce fac si sa fie mandra de mine. ...Imi doresc pe cineva plin de viata, care sa stie sa-mi transforme oboseala si nervii cu care vin acasa, in zambete pline de buna dispozitie.

Imi doresc sa pretuiesc relatia de prietenie care o sa ramana intre noi...O sa fie pentru mine prietenul cel mai bun pe care il caut de atatia ani de zile. Stiu, o sa-mi fie greu pentru ca inca o iubesc, dar destinul ne-a aratat ca drumurile noastre trebuiesc sa o ia pe cai diferite. Merita ceva mult mai bun decat mine. Vreau ca peste cativa ani, sa o vad implinita atat pe plan profesional, cat si sentimental...Imi doresc sa o vad fericita si vesela alaturi de acel cineva care va sti sa-i ofere tot ce nu am fost eu in stare sa-i ofer. Am invatat amandoi lucruri noi din relatia care ne-a tinut uniti...lucruri care ne vor fi de folos in relatiile viitoare sau in viata de zi cu zi.
Sunt constient ca nu am meritat-o si, in acelasi timp constientizez ca i-am facut mult rau fara sa vreau sau fara sa-mi dau seama... sincer, imi pare rau. Sper doar sa-mi oferi cu drag prietenia ta si sa-ti amintesti cu placere de momentele frumoase petrecute impreuna. ...si mai sper sa-ti aduci aminte ca, oricat de mult rau ti-a facut acest nenorocit, inima lui nu a incetat niciodata sa bata pentru tine.

* Aceasta postare de mai sus, a fost scrisa cu o zi inainte de ziua mea de nastere. Nu am publicat-o, pentru ca inca mai speram ca lucrurile dintre noi or sa inceapa sa mearga din ce in ce mai bine, dar a ales minciunile in locul meu.

Acum, obosit de atât ascultat Christina Perri - Jar of heart, m-am oprit 5 minute in fata oglinzii pentru a vedea daca sunt cu adevarat acel om, de care toata lumea fuge pentru ca sunt un heartbreaker. Cel mai bun prieten a inceput sa-mi fie timpul, pentru ca el mereu ma așteaptă si face lucrurile doar cand stie ca e momentul potrivit.
Niciodata nu m-am considerat "a fi cel mai bun la pat" sau nicidecum nu m-am considerat un macho man, cum mai nou ma vad unii. ...Eu sunt de fapt acel monstru dintr-o relatie, care nu stie sa construiasca si nu stie sa pretuiasca...stie doar sa-si bata joc (asta e parerea celor din jurul meu). Eu tin sa-i contrazic zicandu-le ca in viata merg dupa niste principii formate inca de pe vremea cand eram un mucios... E greu sa dezarmezi acele bombe transformate in minciuni cand cei din jurul tau te catalogheaza asa, dar trebuie doar sa tin capul sus si sa continui sa nu ma abat de la principii. Am incercat de multe ori sa par si eu "cocos" sau sa arat ca sunt rece ca o "stana de piatra", dar ca si voi, am si eu un organ care face ca un ceas...am si eu sentimente, pe care de multe ori le-am pastrat in acea cutiuta, fara sa deschid portitele in larg, ca sa nu le pierd sau de frica de a nu le darui persoanei nepotrivite. ....de fapt, eu am fost acea persoana care a primit sentimentele altora...sentimente pe care nu le meritam. ...dar mi-e greu.
....Mi-e greu, pentru ca acum e prea tarziu sa deschid cutiuta si sa daruiesc acele sentimente persoanei pe care o iubesc. Poate am facut mult rau, dar niciodata nu am cautat la alta persoana, ceea ce gaseam la persoana de langa mine. De fapt, am avut totul si, nu stiu de ce am cautat altceva. ..Poate pentru ca imi doresc alaturi de mine o femeie, si nu o fata....iar acea femeie imi doresc sa fie puternica, ambitioasa si dornica sa accepte provocari...sa fie fâșneață si plina de viata...sa nu stie semnificatia cuvantului trist/suparat.
...Pana atunci, nu pot sa zic decat ca imi plange sufletul....o cauta mereu si, stie ca acele clipe petrecute alaturi de ea, l-au alimentat cu bucurii, adrenalina si clipe frumoase. La ce folos, daca le-am dat cu piciorul? ...pentru ca era prea buna pentru mine...pentru ca era "acel ceva" pe care nu-l meritam si pe care viata mi l-a oferit doar pentru a-i oferi o experienta de viata...pentru a o pregati in relatiile viitoare in care va avea alaturi de ea, un barbat care va sti sa o faca fericita, care va fi doar pentru ea si care ii va oferi ceea ce merita cu adevarat...dragostea curata pe care o cauta.
Am iubit-o si o iubesc din tot sufletul meu, dar am descoperit in cercul ei de prieteni, o persoana desteapta, puternica, care pe zi ce trece, ma facea sa ma enervez ca ea nu vrea sa fie la fel, chiar daca avea potential sa faca asta. Acea persoana pe langa aceste doua calitati, avea o maturitate extrema pe care i-o impartasea, dar pe care ea o insufla foarte rapid. ....

In incheiere, vreau sa-ti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine si, sa-ti doresc sa ai parte de tot binele la care visai inca din timpul relatiei noastre.... IL MERITI!

18 noiembrie 2011

Creeaza-ti propria femeie...perfecta!




Chiar daca sunt "ca toti ceilalti, sau chiar mai prejos", sau chiar daca sunt cel mai nenorocit barbat de pe aceasta planeta, am si eu ca toata lumea, un tipic de femeie perfecta...pentru mine.
...De-a lungul vietii, sau mai bine spus de-a lungul relatiilor pe care le-am avut, am avut parte de tot felul de fete diferite din punct de vedere comportamental si sentimental, dar in nici una nu am gasit acest ideal. Unele mi-au oferit prea putin, altele poate prea mult si, uneori mi-am luat-o in cap. Am incercat sa schimb la ele tot ce credeam ca nu e demn de un comportament feminin, sau am incercat sa le fac sa se pretuiasca mai mult.
...Asta imi doresc de la orice relatie...sa am langa mine o femeie puternica, care sa ma faca sa lupt pentru ea si sa ma faca sa fiu innebunit dupa fiinta ei. Nu-mi place sa simt ca sunt controlat sau sa simt ca sunt "tinut sub papuc"...deoarece ma irita foarte tare acest lucru. Prefer mai degraba sa mi se arate ca am libertatea necesara si mi se ofera increderea de care am nevoie, pentru ca asa sigur realizez ce am langa mine, fara a gresi in vreun fel.
...Imi doresc ca femeia de langa mine sa nu fie proasta...imi doresc sa gandeasca mult mai matur decat varsta pe care o arata si, sa fie un mentor de la care sa am ce invata in fiecare zi lucruri noi... sa ador sa ies in public cu ea si, sa fiu mandru atunci cand deschide gura. Imi doresc sa nu fie plafonata si sa se multumeasca cu putin...Imi doresc sa zica mereu: "Pot sa fac asta!" sau "Da, vreau sa fac asta!"... vreau sa vad in ea o ambitie nemaivăzută, pe care sa o transforme ulterior intr-o realizare.
... Nu vreau ca femeia de langa mine sa astepte mereu ca eu sa iau initiativa...sau sa se multumeasca intotdeauna cu putin. Vreau sa stie "cum sa ma conduca" fara a-mi da senzatia ca sunt tinut intr-o lesa.

Poate cer prea multe, dar consider ca o femeie adevarata nu e cea care arata bine la exterior, iar in capusor are altceva in loc de creier...femeia perfecta e cea care stie sa se comporte in societate fara a transmite un aer de superioritate sau de plenitudine.


13 noiembrie 2011

Greseala mea, propria-mi arma...


-Ma intreba mereu de ce am atata incredere in ea si ii ofer atata libertate. ...Ma întreba mereu daca nu imi este teama ca m-a inselat si eu nu am cum sa aflu.
-Ii raspundeam mereu ca "acolo sus" e cineva care scoate toate lucrurile la iveala, mai devreme sau mai tarziu...dar mereu face dreptate.
...Mi-a fost mereu frica de acest moment, dar iata ca asa cum i-am zis si ei, Dumnezeu egaleaza mereu lucrurile, si il face sa plateasca pe cel care greseste... Am gresit si imi merit soarta! ...Am pierdut-o de tot... Mi-a fost frica sa-i zic adevarul, pentru a nu o pierde iar...pentru ca o iubesc din tot sufletul meu...era, este si va fi viata mea indiferent de cursul destinului.
...Mi-a fost frica sa-i spun de idila pe care am avut-o in perioada in care am fost despartiti...acea idila m-a facut sa inteleg ca EA este jumatatea de care am nevoie ca sa respir. ...Mi-a demonstrat mereu ca ma iubeste si mereu mi-a facut toate poftele, dar tot nu mi-a fost de ajuns sa las trecutul la o parte si sa-i ofer aceeasi iubire neincetata.
...Stiu ca sunt un mincinos josnic si nu merit nimic din partea ei...A oferit mereu totul in relatie, iar eu am tratat cu superficialitate lucrurile la care ea punea mereu suflet. Nu am meritat-o nici un moment al vietii mele...Nu am stiut sa realizez ca am fost unul dintre cei mai norocosi oameni de pe Pamant avand-o alaturi ...dar cu ce folos, daca am facut-o sa sufere. Cu ce folos, daca ea nu merita un nenorocit ca mine, dar destinul m-a scos in calea ei.
...Stiu ca degeaba plang incontinuu si sterg tastatura laptop-ului de lacrimi, daca am gresit... dar o iubesc, o iubesc din tot sufletul meu si nu ma pot impaca cu gandul ca am pierdut-o, ca nu mai este a mea. ...Am mintit-o! sunt un nenorocit ca i-am distrus viata, ca am facut-o sa sufere, sa planga, cand putea fi alaturi de cineva care o merita cu adevarat si care stie sa o faca fericita. ...Nu-mi vad viata fara ea...Dumnezeu m-a facut (tarziu ce-i drept) sa inteleg ca o iubesc cu adevarat, ca ceea ce-mi doresc de la viitor se invarte in jurul ei.
...A avut dreptate cand a zis ca nu sunt ca toti ceilalti. ...sunt chiar mai josnic! nu merit decat dispret, ura si "sa fiu lovit cu vorbe grele". Mi-e greu fara ea...o caut mereu in orice reactie a corpului... Pacat, ca ne dam mereu seama de ce am avut, doar dupa ce pierdem acel lucru.
...Nu merit iertarea ta, dar te rog din tot sufletul sa imi acorzi macar putina prietenie...pentru ca nu pot renunta la tine asa usor...decat daca mor in acest moment. Nu credeam vreodata ca o ajung in aceasta situatie...Nu credeam vreodata ca Dumnezeu o sa-mi dea atatea sanse in viata, iar eu o sa le dau atat de usor cu piciorul ...